Româna

Fragment dintr-un articol a p. MD Philippe despre maternitatea Mariei

Publié le Mis à jour le

Maternitatea Mariei

Marea taină a așteptării, prezența nevăzută a Cuvântului „făcut trup” în Maria, se încheie de Crăciun, când Isus se naște pentru lumea noastră, iar Maria se bucură să ni-l dăruiască. Maternitatea contemplativă va continua până la cruce, va continua veșnic. Ea a început la Bunavestire, și la Crăciun prinde o forță și o intensitate care nu vor înceta să crească până la Cruce. Maria este strâns legată de Cruce pentru că este Maica lui Isus. Este Maica preotului, Maica Mântuitorului, Maica Răscumpărătorului. În timp ce primește totul de la El, Maria rămâne mereu Maica sa, rămâne veșnic Maica. Această maternitate este veșnică tocmai pentru sărăcia Mariei – atât de mare și de radicală – care face ca această maternitate să nu mai aibă nimic omenesc: totul a fost transformat de har.

Părintele Marie Dominique Philippe, articol publicat în decembrie 1993

Fragment dintr-un articol a p. MD Philippe despre speranta eshatologica

Publié le Mis à jour le

Speranța eshatologică

Ar trebui să descoperim extraordinarul har pe care Isus ni-l face : acela de a ne da înțelegerea întoarcerii sale [în slavă], ca să putem trăi din plin această parusie și să putem fi întru totul ai lui Isus, în lumina [slavei]. Trebuie să-l așteptăm pe Isus „cu făcliile aprinse 1, veghind atent ca să-l primim pe cel care vine să ne purifice2. Este un mare har, care ne permite să înțelegem prezența lui Isus drept ceva esențial pentru noi: este deja aici și va veni din ce în ce mai mult, făcându-ne să înțelegem că pentru cei care „iubesc arătarea Lui 3, venirea sa va fi o întoarcere luminoasă și milostivă, blândă și puternică. (…)

Isus ne-o ia înainte, ne iese-n cale. Întoarcerea sa [în slavă] este învăluită de milostivirea Mariei. Prima venire a lui Cristos a fost dorită și trăită de Maria, această micuță copilă, ascunsă în mijlocul oamenilor. În același chip, pentru a vesti cea de-a doua venire a lui Cristos, va exista o prezență a copiilor sfintei Fecioare Maria, o prezență care va anticipa întoarcerea sa. (…)

Când va veni în slava sa, „pe norii cerului 4? N-o putem ști, și oricum, chestiunea timpului e secundară. Ceea ce contează mai întâi este prezența sa, care trebuie să cuprindă totul în noi și să ne deschidă inima și mintea, din ce în ce mai mult, către lumina sa. Pe fiecare din noi, vrea să ne transforme într-un fiu preaiubit, care nu trăiește decât din atracția Tatălui său: iată esențialul vieții noastre.

Maria, „steaua care vestește soarele”, să ne păstreze în această așteptare, în această speranță. Să nu fim dintre cei care refuză lumina pe care ne-o dăruiește Maria. „Duhul și mireasa zic: Vino! Amin, vino, Doamne Isuse! 5.

Părintele Marie Dominique Philippe, fragment dintr-un articol publicat în iunie 1997

1 Cf. Lc 12, 35.

2 Cf. Mal 3, 1-3.

32 Tm 4, 8.

4 Mt 26, 64 ; cf. 24, 30 ; Mc 13, 26 et 14, 62 ; Lc 21, 27 ; 1 Th 4, 17.

5 Ap 22, 17 et 20.

Fragment d’într-o conferinta a parintelui MD Philippe despre sfintenie

Publié le Mis à jour le

SFINȚENIA

Sfințenia e, în mod esențial, personală. Vorbind despre PreaSfânta Treime, spunem: Dumnezeu Întreit Sfânt. E sfințenia Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt, a Paracletului. Nu spunem „Dumnezeu Întreit desăvârșit”, nici „Întreit Înțelept”, nici „Întreit Inteligent”, însă spunem „Întreit Sfânt”. Sfințenia este caracteristica persoanei. Sfântă este o persoană, să reținem bine acest lucru. Sfințenia lui Cristos este sfințenia persoanei sale, a Cuvantului Întrupat, a Fiului Tatălui Ceresc. Sfințenia Mariei este aceea de a fi Maica lui Dumnezeu. Lucrul cel mai măreț pe care Dumnezeu l-a săvârșit în făptura sa este maternitatea divină a Mariei. Isus este Dumnezeu, sfințenia sa este cea a Cuvântului lui Dumnezeu. În schimb, sfințenia Mariei este „parte din”, este o participație la sfințenia lui Dumnezeu, a lui Cristos. Maria este sfântă în maternitatea sa divină. Dar noi? Care este sfințenia noastră? Este sfințenia de copil al lui Dumnezeu, de copil al lui Cristos, al Preasfintei Fecioare. În Cristos, noi avem un model; El este pentru noi ținta, capătul, finalitatea. Să nu uităm însă că Dumnezeu ne-a dăruit-o pe Maria. Pentru noi, sfințenia Micii Tereza este foarte importantă pentru că este foarte simplă. Asta nu înseamnă că-i ușor de dobândit! Însă este [o sfințenie] foarte simplă. Ne construim o imagine ideală a sfințeniei, dobândită în puterea eforturilor eroice; când vorbim despre sfințenie, ne închipuim imediat un sfânt într-o scorbură, ceva excepțional. Sfântul Părinte [papa Ioan Paul al II-lea] tocmai ne amintea că sfințenia nu este ceva excepțional, ci pentru toți creștinii; prin botez, prin filiațiune dumnezeiască, suntem chemați cu toții să fim sfinți.

Fragment din conferința părintelui Marie Dominique Philippe, 4 iunie 2001

Fragment dîntr-o carte a parintelui MD. Philippe despre familie

Publié le Mis à jour le

Privirea lui Dumnezeu asupra familiei

Prin familie, puțin câte puțin, Dumnezeu recâștigă inima omului, inima de tată, inima de mamă, inima de soț, și inima de soție. Rana, consecință a păcatului, va fi într-un fel depășită de harul reînnoirii și al refacerii totale. Cele trei familii patriarhale, Abraham și Sara, Isaac și Rebeca, Iacob și Rahila, se află la originea întregului legământ al Vechiului Testament, care se împlinește cu Sfânta Familie: Maria, Iosif și Pruncul Isus. Lire la suite »

Note de conferință despre Sfântul Duh și Sfânta Fecioară Maria

Publié le Mis à jour le

Note de conferință despre Sfântul Duh și Sfânta Fecioară Maria

Fecioara Maria este prezentă pentru a ne pregăti pentru primirea Duhului Sfânt, dar ea este prezentă și pentru a-i permite Duhului Sfânt să acționeze în noi cu toată libertatea. Pentru că Duhul Sfânt are o delicatețe de iubire unică, e așadar necesar ca Maria să ne învețe să trăim în dependență de el, sub suflul său de iubire, pentru a primi cu adevărat cuvântul lui Isus așa cum acesta cere să fie primit. În educația sa maternă, Maria mărește mereu în noi setea de a-l primi pe Duhul Sfânt. Nu se poate nicicând stăvili creșterea acestei sete, de vreme ce creșterea iubirii divine în noi nu se poate opri. Și cu cât iubirea divină se înrădăcinează mai mult în voința noastră, cu atât mai mult aceasta însetează după primirea Duhului Sfânt într-un mod mai profund, mai divin. E infinit, căci nu e numai tot mai luminos, dar ne și deposedează mereu mai mult, deoarece ne face tot mai iubitori, iubind cu o iubire mereu mai divină. (…) Lire la suite »

Fragment din conferinta parintelui MD Philippe, despre speranta Cerului

Publié le Mis à jour le

Fragment din conferința părintelui MD. Philippe, despre speranța Cerului

Să nu uităm că suntem făcuți pentru Cer, ca să-l vedem pe Dumnezeu; să nu uităm nici că speranța ne face să înțelegem că tot ceea ce nu ne apropie de [fericirea veșnică] e zadarnic, chemat să piară, să dispară. Speranța e exigentă, iată de ce adesea preferăm s-o potolim puțin. Așa cum ni se arată în Apocalipsă, speranța este Cristos biruitor: „Și iată un cal alb, şi Cel ce şedea pe el se numeşte Credincios şi Adevărat şi judecă şi se războieşte întru dreptate. Iar ochii Lui sunt ca para focului şi pe capul Lui sunt cununi multe şi are nume scris pe care nimeni nu-l înţelege decât numai El. Şi este îmbrăcat în veşmânt stropit cu sânge şi numele Lui se cheamă: Cuvântul lui Dumnezeu” (Ap 19, 11-13). Speranța este mereu biruitoare. Creștinul este un biruitor în Cristos. Biruiește păcatul, orgoliul, ambiția; este biruitor deoarece bunurile sale sunt în Sfânta Treime. Cu cât înaintează în viața creștină, cu atât mai mult [ele] sunt în Sfânta Treime. Astfel, după un anumit timp, nu rămâne decât să „basculezi”, [să te pleci către cealaltă parte], și să intri în Cer. Este mișcarea normală, deoarece, în speranță, ne apropiem din ce în ce mai mult de Cer, cu fiecare zi [ce trece] suntem un pic mai mult „cetățeni ai Cerului”. (…)

De fiecare dată când vă treziți dimineața să spuneți: „Merg spre Cer. Această zi mă va apropia puțin mai mult de Cer, de Dumnezeu. Această zi mi-a fost dăruită pentru asta și nu are alt sens”. Iată privirea creștină: suntem întru totul îndreptați către ceea ce vine, ceea ce urmează.

Părintele Marie Dominique Philippe, Conferință, noiembrie 2004

 

Fragment din cartea „Urmeaza Mielul”, despre ucenicii din Emaus

Publié le Mis à jour le

Fragment din cartea „Urmează Mielul”, despre ucenicii din Emaus

„Și ei au istorisit cele petrecute pe cale și cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii” (Lc 24, 35)

Frângerea pâinii devine marea lumină [pentru ucenici] și este marea lumină. [Ucenicii] nu au reținut întregul itinerariu cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu, ci numai punctul final. E mare lucru să înțelegi convertirea pe care Isus o lucrează, convertire făptuită în două momente diferite: întoarcerea la Cuvântul lui Dumnezeu, interpretarea acestuia, și frângerea pâinii. (…) Învierea este o taină de iubire. Înțelegeți bine, e mai degrabă o taină a iubirii decât una a luminii, deoarece lumina Învierii ne scapă cu desăvârșire, în timp ce comunicarea iubirii misterului de slavă e prezentă în noi – este deci un mister de iubire. Acest mister de iubire se va continua într-un mod extrem de simplu prin darul Euharistiei. E nevoie de darul Euharistiei pentru a putea pătrunde în contemplarea tainei Învierii. Strașnic lucru este pentru noi aceasta : în tainele de slavă nu putem pătrunde decât prin Euharistie, viaticul care ne face să depășim totul [și] care ne face să intrăm în unitatea de viață și de iubire cu Isus.

Lire la suite »