Fragment din conferinta parintelui MD. Philippe, despre Inviere

Publié le Mis à jour le

Fragment din conferința părintelui MD Philippe, despre Înviere

Dacă suntem creștini, atunci taina Învierii este cu adevărat taina noastră. Liturgia insistă asupra acestui [lucru], și este de înțeles. „Dacă Cristos n-a înviat, zadarnică este credința noastră” (1 Co 15, 17), ne spune sfântul Pavel. Este zadarnic ceea ce nu își atinge finalitatea. Prin urmare, cuvântul acesta [al sfântului Pavel] ne arată că finalitatea credinței este să ne îndrepte către viața Celui Înviat – viața lui Isus pe care o vom trăi de-a pururi – și pe care ne face s-o trăim deja, încă de pe acest pământ, chiar dacă într-un mod tare ascuns care ne depășește pe de-a-ntregul, deoarece atingem [această viață] printr-un act de credință, o credință contemplativă, care ne configurează misterului lui Cristos. Prin Înviere trăim din „cele de sus” (Col 3, 1-2) – și aceasta este viața noastră creștină. Harul face din noi „cetățeni ai cerului” (cf. Fil 3, 20), ne face să trăim Cerul încă de pe acum. Încetul cu încetul suntem transformați de Isus, pentru ca împreună cu El și în El să trăim din Tatăl pentru veșnicie.

Învierea este o reînnoire pentru veșnicie: „Cristos, înviat din morți, nu mai moare” (Rm 6, 9), nu mai este din această lume, ci este în întregime pentru Tatăl, lângă Tatăl. Să contempli „cele de sus” – iată ce este Învierea; iar reînnoirea Bisericii ne cere să contemplăm „cele de sus”, să pornim din nou în credință, speranță și iubire, cu avânt înnoit.

Fragment din conferința părintelui Marie Dominique Philippe, aprilie 1997